Catalin Hîldan

S-a nascut pe 3 Februarie 1976 la Bucuresti.

» La 8 ani a inceput sa faca rugby la clubul Olimpia, unde se afla si fratele sau, Cristi.S-a nascut pentru a darui momente de glorie si fericire absoluta fanilor. Era considerat un viitor mare talent. In vara lui 1986 Catalin se apuca de fotbal si dupa selectie ajunge in grupa lui Ionut Chirila, alaturi de Cezar Dinu, Mihai Tararache, Laurentiu Lica sau Florentin Petre. In paralel cu fotbalul a urmat si cursurile la zi ale liceului Mihail Sadoveanu. In juniorat a castigat titlurile nationale la categoriile de varsta: pitici, cadeti, juniori 2 si juniori 1.

» Debuteaza in echipa mare a lui Dinamo pe 2 Octombrie 1994, intr-un meci pierdut 0-2 cu Steaua. Dupa 3 meciuri a fost imprumutat de Remus Vlad la Chindia Targoviste, echipa cu care a promovat succesiv din divizia C, in B si apoi in A. Cornel Dinu care il urmarise foarte atent toata perioada petrecuta la Targoviste l-a adus inapoi la Dinamo, de unde nu a mai plecat niciodata. A devenit jucator de baza si apoi capitan al "cainilor rosii". A fost cel mai fericit om cand Dinamo a invins pe Steaua si a castigat campionatul dupa o perioada indelungata. A castigat cu Dinamo cupa si campionatul in sezonul 1999-2000.

» Echipa nationala i-a prilejuit bucuria de a fi selectat in lotul pentru turneul final al Campionatului European 2000, unde insa antrenorul nu l-a folosit nici un minut, provocandu-i o mare dezamagire. Cu echipa nationala de tineret a avut si succese si insuccese, dar aici a fost intotdeauna un om de baza din primul unsprezece.

» Cifre. In prima competitie a tarii a jucat 131 de meciuri, marcand 6 goluri. In nationala a jucat 5 meciuri si a marcat un gol. A jucat 17 meciuri la alte loturi nationale, in special la echipa nationala de tineret. In cupele europene a jucat 5 meciuri sub culorile alb-rosii.

» Omul Catalin Hîldan. Mama sa il caracteriza ca fiind "dur la suprafata si foarte sensibil in suflet". Pasiunea pentru sport a mostenit-o de la tatal sau care a jucat fotbal in divizia C... In liceu a avut-o alaturi pe diriginta sa care il incuraja mereu spunand-ui ca va ajunge fotbalist mare... In vara lui 2000 aflat in Belgia, la un antrenament a ametit din senin si a cazut pe gazon pierzandu-si cunostinta. I-a spus fratelui sau Cristi ca mai bine moare pe teren decat sa se lase de fotbal. Acum cu toti ne dam seama cata dreptate a avut, Catalin si-a dat viata pentru culorile alb si rosu ale echipei Dinamo... Din primii bani castigati din fotbal Catalin si-a cumparat un apartament si si-a ajutat parintii sa construiasca casa din comuna natala, Branesti. Visul sau era sa-si construiasca o casa mare in care sa adune toata familia... In 1993 a inceput relatia de dragoste cu Roxana. Din 1997 au devenit foarte apropiati petrecand impreuna aproape tot timpul liber pe care il avea Catalin. Intetionau sa se casatoreasca spre sfarsitul lui 2000. Pe 5 octombrie insa poveste de dragoste a luat sfarsit. Ce poveste trista. Acum Roxana poarta verigheta pe care a primit-o de la Catalin si pe care este inscriptionata data la care Catalin si-a luat adio de cei dragi. La gat, poarta un lant primit de la Catalin, lant de care este agatata verigheta pe care aceste nu a mai apucat sa o poarte... Era considerat cel mai sufletist jucator. Pe teren alerga enorm, facea intotdeauna risipa la efort pentru echipa sa. IUBEA FOTBALUL! Ionut Lupescu l-a considerat "cel mai sufletist dintre "caini", in timp ce Florin Prunea a spus o fraza memorabila: "A fost un om cum putini am cunoscut. Singurul care l-a invins cu adevarat a fost Dumnezeu."

» S-a stins din viata in urma unui atac de cord la 5 Octombrie 2000. Plecarea prematura dintre cei vii a lui Catalin, a fost cea mai trista zi din istoria fotbalistica a echipei Dinamo Bucuresti. Familia, suporterii, coechipierii, antrenorii, conducatorii si apropiatii care l-au cunoscut nu-l vor uita niciodata. Catalin Hîldan de acolo de sus a devenit INGERUL PAZITOR al echipei Dinamo!

» Piciorul lui Catalin. Dinamo juca in Giulesti cu Rapid. Scorul era 2-1 pentru gazde si meciul se afla in prelungiri. Aflat la 16 metri de poarta Mihalcea loveste cu capul mingea care se indreapta spre poarta. Aceasta loveste bara din dreapta apoi cea din stanga, dupa care desi parea ca nu va intra in poarta, miraculos loveste un smoc de iarba si intra in poarta adversarilor. Atunci am simtit ca de fapt Catalin a fost acolo si si-a ajutat echipa sa obtina un rezultat bun. Acesta este doar un exemplu, pentru ca din 2000 si pana acum indiferent de problemele care au aparut la club Dinamo a castigat in fiecare an cate un trofeu ceea ce inseamna ca de acolo de sus Catalin calauzeste drumul echipei!

“Dur la suprafata si foarte sensibil în sufletul lui”.

Asa îl caracteriza mama sa pe cel care a fost UNICUL CAPITAN: CATALIN HÎLDAN. Nascut în Vitan, în urma cu 24 de ani, maidanul copilariei i-a fost stadionul Olimpia, aflat în imediata vecinatate a casei parintesti. Pasiunea pentru sport, în general, si pentru fotbal în special, a mostenit-o de la tatal sau, Marin, fundas dreapta în tinerete la o echipa de Divizia C. “Unde ai jucat mata fotbal?” îl tachina Catalin si tot el raspundea: “În porumb, tata, pe tarla!”. Nea Marin nu se supara niciodata, asa cum nu a facut-o nici când a fost nevoit, la Orsova, sa sara îmbracat în Dunare dupa Catalin, care, la 3 ani, a vrut sa vada daca poate merge pe apa! Dintre nazbâtiile copilariei, fratele sau, Cristi, îsi aminteste cum i-a fugarit tata prin tot stadionul Olimpia dupa ce sparsesera vitrina din sufragerie: “Când ne-a prins, ne-am luat de mâna si Catalin m-a întrebat , ca sa-l bata numai pe el, care nu plângea niciodata, oricât de tare îl atingea tata”.

» Catalin a avut în Cristi, fratele sau mai mare cu 2 ani, rugbist de lot national la Dinamo, un adevarat sprijin tot timpul, chiar daca în copilarie s-au ciufulit de nenumarate ori. Catalin a luat primul contact cu performanta la 8 ani, când l-a urmat pe Cristi la sectia de rugby a clubului Olimpia, antrenor fiindu-i Emil Suditu, pe care nu l-a uitat când a ajuns celebru, ajutându-l de multe ori cu câte 100 $ pentru echipament la echipa de copii. Desi fratele sau începuse cu 2 ani mai devreme rugbyul, Catalin a prins primul echipa, fiind considerat un adevarat talent, viteza si tehnica sa impunându-l pe postul de demi-de-mele. De altfel, Catalin era talentat la toate sporturile, Cristi nefiind decât un sparring-partner docil, care pierdea mai mereu, indiferent ca se confruntau la ping-pong, fotbal sau tenis cu piciorul. “Avea spirit de rugbist, îi placea în mod deosebit Noua Zeelanda, nu se plângea niciodata, nu era fricos si prindea din zbor orice sport. În concedii, tata câstiga o multime de pariuri pe piciorul lui Cata, care la 7-8 ani, când nici nu începuse înca fotbalul, tinea mingea pe picior cu miile si îi aducea astfel tatei zeci de lazi cu bere” - îsi aminteste fratele sau..

» Catalin Hîldan a debutat in fotbal in vara lui 1986, cand a participat la o selectie la care au participat 3000 de copii, unde a fost remarcat de catre Piti Varga. Asa a ajuns Catalin in grupa condusa de Ionut Chirila unde i-a avut coechipieri pe Cezar Dinu, Mihai Tararache, Florentin Petre si Laurentiu Lica. Cu Ionut Chirila antrenor, Catalin a castigat titlurile nationale la toate categoriile de varsta (pitici, cadeti, juniori 2, juniori 1).

Primul trofeu castigat de Hîldan a fost "Cupa 23 August", in anul 1987, pe Stadionul "Ciresarii".

» Inca din primul sezon si-a trecut in cont si performanta de a marca 10 goluri intr-un singur meci, cel dintre echipele Dinamo si Sportul Studentesc, incheiat cu un scor cel putin astronomic de 17 - 3. Spre deosebire de multi alti fotbalisti, a absolvit Liceul "Mihail Sadoveanu", unde mama sa era adeseori chemata de majoritatea profesorilor pentru a-i atrage atentia ca-l lasa corigent daca nu se tine de invatatura. Cu toate acestea au fost si profesori mai intelegatori printre care si profesoara de limba franceza care era si diriginta clasei care il incuraja de cate ori avea ocazia. De aceea chiar si dupa terminarea liceului, Catalin o vizita adesea.

» Junior fiind înca, Hîldan a debutat în echipa mare a lui Dinamo pe 2 octombrie 1994, înlocuindu-l pe Demollari într-un meci pierdut în Ghencea cu 0-2 în fata eternei rivale, Steaua. Antrenorul Moldovan ar fi vrut chiar sa-l titularizeze, dar si asa bucuria debutului l-a facut pe tatal sau sa plânga în tribuna când Catalin a intrat pe teren. Dupa trei jocuri în Divizia A, Remus Vlad l-a împrumutat însa la Târgoviste, unde a cunoscut bucuria promovarii succesive din C în B si din B în A. Cornel Dinu l-a urmarit permanent, meci de meci, în acea perioada si l-a adus înapoi la Dinamo, de unde Hîldan n-a mai plecat niciodata.

» A fost dintotdeauna un mare modest, nu vroia sa ajunga în ziare, fugea tot timpul de presa, iesea ultimul din vestiar cu speranta ca nu mai e nici un ziarist prin preajma. Si-a dorit mereu sa bata Steaua, dupa partidele din ultimii ani cu echipa din Ghencea dadea cu pumnul în perete pâna-l spargea, spunând ca n-are si el noroc sa bata Steaua. Era atât de pornit pe “ros-albastrii” încât înainte de meciul victorios din returul campionatului trecut l-a sunat din cantonament pe Cristi si i-a spus “Stai linistit ca fratele tau e cu picioarele pe ei. Mâine musc din ei, stii ca musc din ei, da?!”. Când în sfârsit visul i s-a împlinit a fost cel mai fericit om din lume, dar cu o umbra de regret tot a ramas pentru ca nu a reusit sa faca rost de nici o fotografie cu el, din respectivul joc.

Debut la Dinamo...

Colegi de clasa la scoala Generala 24, Catalin Hâldan si Cezar Dinu s-au apucat de fotbal în vara lui 1986. La o selectie la care au participat peste 3000 de copii, Piti Varga l-a remarcat pe Catalin si astfel acesta a ajuns în grupa condusa de Ionut Chirila, coechipier cu Cezar Dinu, Mihai Tararache, Florentin Petre sau Laurentiu Lica. Din acea perioada, nea Marin îsi aminteste ca antrenamentele se întindeau de multe ori pâna spre ora 1 din noapte. În anii drasticelor economii de energie electrica, acest lucru era posibil datorita întelegerii dintre Ionut Chirila si tanti Florica, femeia de serviciu de la sala Dinamo, care le deschidea usa pe la ora 22,00 si camufla geamurile sa nu se vada lumina afara. “Eu ajungeam acasa mult mai târziu decât Catalin, pentru ca dupa antrenamentul copiilor urma , cea a parintilor, care se mai întindea apoi si cu câte un sprit pâna spre dimineata” - recunoaste nea Marin.

» Cu Ionut Chirila antrenor, Catalin a câstigat titlurile nationale la toate categoriile de vârsta, pitici, cadeti, juniori 2 si juniori 1, mai putin în ultimul an, la juniori republicani. Prima nota data de Ionut Chirila, care punea calificative tuturor elevilor sai dupa fiecare antrenament, a fost un 6. Urmarea - o palma parinteasca primita în vestiar de la tatal sau: “Asta-i fotbal ce joci tu? Sa nu-ti bati joc de fotbal ca-ti bati joc de tine!”. De altfel, nea Marin a fost întotdeauna cel mai drastic antrenor al baietilor sai, expresia sa favorita, atunci când prestatiile lor lasau de dorit, fiind “Esti un zero taiat în patru!”.

» Primul trofeu ridicat deasupra capului de Catalin a fost “Cupa 23 August”, în 1987, pe stadionul Ciresarii. Tot în primul sau sezon si-a trecut în cont si performanta de a marca 10 goluri într-un singur meci, cel dintre Dinamo si Sportul Studentesc, încheiat cu astronomicul scor de 17-3. Înca de atunci Catalin capatase obiceiul de a scoate branturile din orice fel de încaltaminte, obicei la care nu a renuntat niciodata. La sfârsitul scolii generale, în paralel cu fotbalul, mama lui Catalin a tinut ca acesta sa faca “macar liceul”, fiind foarte mândra ca, spre deosebire de multi alti fotbalisti, baiatul ei a terminat la zi cursurile liceului Mihail Sadoveanu, în ciuda faptului ca majoritatea profesorilor o chemau deseori la scoala pentru a-i atrage atentia ca-l lasa corigent pe Catalin daca nu se tine de învatatura.

» Singura care-l întelegea a fost diriginta, profesoara de franceza. “Lasa ca ajungi tu fotbalist mare si le arati tuturor ce poti tu!” - îl încuraja ea. Catalin nu a uitat acest sprijin si a vizitat-o deseori dupa terminarea liceului. Gândul si sufletul lui Catalin erau însa, asa cum a fost toata viata lui, dedicate în întregime fotbalului.

» Prezent o data, în anii de liceu, în vestiarul echipei mari, el nu a scapat prilejul de a-l ruga pe Cristi: “Fa-mi, frate, o poza, ca poate ajung si eu, odata s-odata, sa ma dezechipez aici!”. Junior fiind înca, Hâldan a debutat în echipa mare a lui Dinamo pe 2 octombrie 1994, înlocuindu-l pe Demollari într-un meci pierdut în Ghencea cu 0-2 în fata eternei rivale, Steaua. Antrenorul Moldovan ar fi vrut chiar sa-l titularizeze, dar si asa bucuria debutului l-a facut pe tatal sau sa plânga în tribuna când Catalin a intrat pe teren. Dupa trei jocuri în Divizia A, Remus Vlad l-a împrumutat însa la Târgoviste, unde a cunoscut bucuria promovarii succesive din C în B si din B în A. Cornel Dinu l-a urmarit permanent, meci de meci, în acea perioada si l-a adus înapoi la Dinamo, de unde Hâldan n-a mai plecat niciodata.

» A fost dintotdeauna un mare modest, nu vroia sa ajunga în ziare, fugea tot timpul de presa, iesea ultimul din vestiar cu speranta ca nu mai e nici un ziarist prin preajma. si-a dorit mereu sa bata Steaua, dupa partidele din ultimii ani cu echipa din Ghencea dadea cu pumnul în perete pâna-l spargea, spunând ca n-are si el noroc sa bata Steaua. Era atât de pornit pe “ros-albastri” încât înainte de meciul victorios din returul campionatului trecut l-a sunat din cantonament pe Cristi si i-a spus “Stai linistit ca fratele tau e cu picioarele pe ei. Mâine musc din ei, stii ca musc din ei, da?!”. Când în sfârsit visul i s-a împlinit a fost cel mai fericit om din lume, dar cu o umbra de regret tot a ramas pentru ca nu a reusit sa faca rost de nici o fotografie cu el, din respectivul joc.

Cea mai mare bucurie la Dinamo a avut-o insa cand a castigat impreuna cu colegii lui cupa si campionatul.

Hîldan la echipa nationala...

» Bucuria selectionarii în lotul reprezentativ, pentru turneul final al Campionatul European 2000, s-a transformat într-o mare suparare dupa ce Catalin nu a fost folosit nici macar un minut în meciurile din Belgia si Olanda. “Am fost turist, frate!”, i-a spus lui Cristi la sosirea pe aeroportul Otopeni, când a împartit admiratorilor tot ce-i putea aminti de Euro, fara sa pastreze nici macar o insigna. “Neîmplinirea asta l-a marcat si parca nu mai avea chef nici de antrenamente, el, care si în concediile la mare, de exemplu, se preocupa cel mai mult de tratamente si pregatire specifica pentru a-si pastra forma fizica optima.

» Alt soc a mai fost si incidentul petrecut la un antrenament în Belgia când si-a pierdut cunostiinta fara sa fi fost lovit de cineva. Mi-a zis atunci ca mai bine moare decât sa se lase de fotbal. si uite câta dreptate a avut…”, caracterizeaza Cristi starea sufleteasca a fratelui sau în aceasta vara. Dupa cum spunea chiar Catalin, singurul câstig al prezentei la “nationala” a fost pregatirea alaturi de Hagi si Gica Popescu. L-a impresionat în mod deosebit modestia de care a dat dovada “Regele” în cantonament, în relatiile cu cei mai tineri tricolori. L-au bucurat mult încurajarile primite de la Hagi în timpul antrenamentelor, desi era singurul care “baga” alunecari tari la cei doi, pentru ca ceilalti nu aveau curaj sa faca la fel.

... CATALIN HILDAN, sfarsit de poveste...

Am ameteli, sunt moale, mi-e foarte rau...

Minutul 74 al partidei amicale Santierul Naval Oltenita -Dinamo.Scorul este 5-0 in favoarea oaspetilor, care,recupereaza o minge si se lanseaza in atac. Catalin Hîldan pleaca de pe linia careului propriu de 16 metri catre centrul terenului, dar nu apuca sa faca decat cativa pasi. Cade in genunchi, pune mana pe fata, "care incepuse sa i se invineteasca" dupa cum spune Vali Nastase, apoi se prabuseste pe gazon. Cu cateva secunde inainte, se dusese la coechipierul sau Bogdan Onut caruia ii zisese : "Bogdane, am ameteli, sant moale, mi-e rau". Jocul se intrerupe, coechipieri si adversari se indreapta in graba spre Catalin, presimtind ca este ceva grav. "Imediat de cum l-am vazut cazand, am fugit la el. Am inceput manevrele de resuscitare, inclusiv prin acupunctura. Mi-am dat seama ca este ceva grav si am hotarat sa-l transportam cu salvarea la spital. In salvare nu a reactionat la nici un stimul", povesteste Mircea Lucaciu, medicul lui Dinamo...

Politia a oprit un tren pentru a trece salvarea...

In drumul spre spital, Salvarea a fost escortata de un echipaj al Politiei, condus de colonelul Danut Tudor, care a oprit la un moment dat o garnitura de tren pentru a permite Salvarii sa-si continue drumul. Coechipierii lui Catalin au venit si ei imediat la spital si au asteptat, unii plangand in hohote, verdictul doctorilor. Intre clipa producerii tragediei si si cea a sosirii la Reanimare nu trecuse mai mult de un sfert de ceas, medicul de garda, G.Gearavela, fiind anuntat in prealabil de la stadion de catre directorul economic al spitalului, care asista intamplator la meci. Vreme de o ora, personalul de garda a incercat sa-l readuca la viata. Zadarnic insa.

Anevrism cerebral...

"Dupa felul cum s-a instalat moartea, brusc si violent, cred ca este vorba de un anevrism cerebral" a declarat medicul Gearavela. La ora 17,45 a fost inregistrat oficial decesul.

TE VOM IUBI MEREU!

sursa : www.fcd.ro